Legea medierii

Lege nr. 192 din 16/05/2006 - privind medierea şi organizarea profesiei de mediator

CAPITOLUL I - Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi având liberul consimţământ al părţilor.
Alineatul (1) a fost modificat prin punctul 1. din Lege nr. 370/2009 începând cu 06.12.2009.
(2) Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile.

Art. 2. - (1) Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege.
Alineatul (1) a fost modificat prin punctul 1. din Ordonanţă de urgenţă nr. 90/2012 începând cu 21.12.2012.
(11) Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei.
Alineatul (11) a fost introdus prin punctul 2. din Ordonanţă de urgenţă nr. 90/2012 începând cu 21.12.2012.
(12) Instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a)-f).
*) Potrivit art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 90/2012, modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013, dispoziţiile art. 2 alin. (12) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, se aplică numai proceselor începute după data de 1 august 2013.
*) Potrivit art. VI din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2013, dispoziţiile alineatului (12) al articolului 2 din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare, intră în vigoare la 1 august 2013.
Alineatul (12) a fost introdus prin punctul 2. din Ordonanţă de urgenţă nr. 90/2012 începând cu 21.12.2012.
(2) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor.
(3) Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-şi soluţiona disputele prin mediere atât în afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.
(4) Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.
(5) În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.

Art. 3. - Activitatea de mediere se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială.

Art. 4. - (1) Medierea reprezintă o activitate de interes public.
(2) În exercitarea atribuţiilor sale, mediatorul nu are putere de decizie în privinţa conţinutului înţelegerii la care vor ajunge părţile, dar le poate îndruma să verifice legalitatea acesteia, potrivit art. 59.

Art. 5. - (1) Medierea poate avea loc între două sau mai multe părţi.
(2) Părţile au dreptul să îşi aleagă în mod liber mediatorul.
(3) Medierea se poate realiza de către unul sau mai mulţi mediatori.

Art. 6. - Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.
Art. 6. a fost modificat prin punctul 2. din Lege nr. 370/2009 începând cu 03.03.2010.


CAPITOLUL II - Profesia de mediator

SECŢIUNEA 1 - Dobândirea, suspendarea şi încetarea calităţii de mediator

Art. 7. - Poate deveni mediator persoana care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) are capacitate deplină de exerciţiu;
b) are studii superioare;
c) are o vechime în muncă de cel puţin 3 ani;
Litera c) a fost modificată prin punctul 3. din Lege nr. 370/2009 începând cu 06.12.2009.
d) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activităţi;
e) se bucură de o bună reputaţie şi nu a fost condamnată definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;
f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condiţiile legii, sau un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditate conform legii şi avizate de Consiliul de mediere;
Litera f) a fost modificată prin punctul 3. din Lege nr. 370/2009 începând cu 06.12.2009.
g) a fost autorizată ca mediator, în condiţiile prezentei legi.
Alineatul a fost modificat prin punctul 2. din Lege nr. 115/2012 începând cu 01.10.2012.

Art. 8. - (1) Persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 7 vor fi autorizate ca mediatori de către Consiliul de mediere, după achitarea taxei de autorizare, al cărei cuantum va fi stabilit prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(2) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, posesori ai unui document de calificare în profesia de mediator, obţinut în unul dintre aceste state, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie în România, după recunoaşterea acestor documente de către Consiliul de mediere, conform Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare.
Alineatul (2) a fost modificat prin punctul 1. din Ordonanţă nr. 13/2010 începând cu 02.02.2010.
(3) Documentele de calificare obţinute în profesia de mediator în alt stat decât România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană de către persoanele prevăzute la alin. (2) se recunosc în condiţiile prevăzute la alin. (5), care se aplică în mod corespunzător. Dacă abilităţile şi cunoştinţele nu corespund cerinţelor de calificare prevăzute de legea română, Consiliul de mediere ia în considerare şi experienţa profesională dobândită de solicitant şi îi poate cere să dovedească faptul că îndeplineşte toate aceste cerinţe.
Alineatul (3) a fost modificat prin punctul 1. din Ordonanţă nr. 13/2010 începând cu 02.02.2010.
(4) Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică şi cetăţenilor români, posesori ai documentelor de calificare în profesia de mediator, obţinute într-un stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, după caz, într-un stat terţ.
Alineatul (4) a fost modificat prin punctul 1. din Ordonanţă nr. 13/2010 începând cu 02.02.2010.
(5) Cetăţeanul unui stat terţ, care a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor în străinătate sau care a dobândit calitatea de mediator în străinătate şi doreşte să desfăşoare activitate de mediere cu caracter permanent în România, dobândeşte acces la profesie în următoarele condiţii:
a) prezintă titlul de studii, însoţit de atestatul de echivalare eliberat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării;
b) prezintă conţinutul programei de formare parcurse, inclusiv durata pregătirii şi, după caz, documentele care atestă dobândirea calităţii de mediator. Consiliul de mediere evaluează conţinutul programei de formare prezentate, inclusiv durata pregătirii, comparând cunoştinţele şi abilităţile atestate de aceste documente cu cerinţele stabilite conform legii române, şi hotărăşte, dacă este cazul, accesul în profesie. Condiţiile de echivalare ori compensare a calificării, în situaţia în care cunoştinţele şi abilităţile atestate nu corespund cerinţelor de calificare prevăzute de legea română, vor fi stabilite prin regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(6) Mediatorul străin poate desfăşura în România activitatea de mediere cu caracter ocazional, sub forma prestării de servicii, în baza documentului care atestă că exercită legal această profesie în statul de origine sau de provenienţă, fiind exceptat de la cerinţele de autorizare şi de înscriere prevăzute în lege, având însă obligaţia înştiinţării, în scris, a Consiliului de mediere cu privire la desfăşurarea acestei activităţi.
(7) Cetăţenii altor state ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, posesori ai unui document de calificare ca mediator, obţinut în unul dintre aceste state sau în România, dobândesc calitatea de mediator în România, în condiţiile prevăzute la alin. (2)-(6).
Alineatul (7) a fost modificat prin punctul 1. din Ordonanţă nr. 13/2010 începând cu 02.02.2010.
(8) Cetăţenii prevăzuţi la alin. (7), care au dobândit calitatea de mediator în România, pot desfăşura activitatea de mediere cu caracter permanent în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European, dacă în aceste state dobândirea acestei calităţi nu este reglementată, în baza documentului care atestă că exercită legal această profesie în România.
Alineatul (8) a fost introdus prin punctul 4. din Lege nr. 370/2009 începând cu 06.12.2009.
(9) Pentru mediatorii autorizaţi în condiţiile art. 7 şi 72 alin. (2), documentul de calificare prin care se atestă dobândirea competenţelor profesionale ca mediator este eliberat de către Consiliul de mediere în condiţiile stabilite de standardele de formare în domeniul medierii.
Alineatul (9) a fost introdus prin punctul 4. din Lege nr. 370/2009 începând cu 06.12.2009.
(10) În cazul în care este necesară verificarea documentelor depuse în vederea autorizării, aceasta se poate realiza şi prin Sistemul de informare în cadrul pieţei interne, în condiţiile legii.
Alineatul (10) a fost introdus prin punctul 2. din Ordonanţă nr. 13/2010 începând cu 02.02.2010.

Art. 81. - (1) Autorizaţia se eliberează solicitantului în cel mult 30 de zile calendaristice de la data constatării îndeplinirii de către acesta a tuturor condiţiilor stabilite de lege şi de regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).
(2) Termenul poate fi prelungit o singură dată, pentru o perioadă de maximum 15 zile calendaristice. Valabilitatea documentelor depuse iniţial nu este afectată de această prelungire. Prelungirea termenului de autorizare, precum şi durata acestei prelungiri se motivează în mod corespunzător şi se notifică solicitantului înainte de expirarea termenului iniţial.
(3) În cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege sau cererea formulată de acesta nu este însoţită de actele doveditoare, Consiliul de mediere comunică persoanei interesate refuzul motivat de autorizare sau, după caz, necesitatea completării dovezilor impuse de lege.
(4) Hotărârea de refuz, respectiv de retragere a autorizaţiei de mediator poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, în conformitate cu procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 81. a fost introdus prin punctul 3. din Ordonanţă nr. 13/2010 începând cu 02.02.2010.
Art. 9. - (1) Formarea profesională a mediatorilor se asigură prin cursuri de formare profesională organizate de către furnizorii de formare şi de către instituţiile de învăţământ superior acreditate.
(2) Cursurile şi programele de formare profesională a mediatorilor vor fi autorizate de către Consiliul de mediere cu respectarea standardelor de formare profesională în domeniu, elaborate de către acesta.
Punere în aplicare prin Hotărâre 12/2007
: STANDARDUL DE FORMARE A MEDIATORULUI

CAPITOLUL I Introducere



Art. 1. - Calitatea de mediator se dobândeşte în conformitate cu dispoziţia art. 7 lit. g) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, denumită în continuare Lege, prin autorizarea de către Consiliul de mediere a persoanelor care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 7 lit. a)-f) din Lege.

Art. 2. - În conformitate cu art. 7 lit. f) din Lege, condiţia necesară în vederea autorizării este absolvirea cursurilor pentru formarea mediatorilor, în condiţiile legii, sau a unui program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii şi avizat de Consiliul de mediere.

Art. 3. - (1) Formarea profesională a mediatorilor se asigură prin organizarea de cursuri de către furnizori de formare autorizaţi conform legislaţiei în materia formării profesionale a adulţilor si de către instituţiile de învăţământ superior acreditate. (2) În toate cazurile, formarea profesională trebuie să asigure dobândirea competenţelor profesionale prevăzute de Standardul ocupaţional al mediatorului, prin organizarea de cursuri de specialitate.

Art. 4. - (1) Formarea profesională a mediatorilor se finalizează cu un examen de absolvire, organizat in conformitate cu hotărârile adoptate de Consiliul de mediere. (2) În urma absolvirii examenului, se eliberează un certificat de absolvire însoţit de un "Supliment descriptiv al certificatului", în care se precizează competenţele profesionale dobândite şi numărul de ore de pregătire, în conformitate cu cerinţele de conţinut ale programelor de formare.

Art. 5. - Certificatul de absolvire atestă absolvirea cursurilor de formare a mediatorilor, certifică dobândirea competenţelor profesionale ca mediator, conform Standardului ocupaţional al mediatorului, şi reprezintă documentul prin care se îndeplineşte dispoziţia art. 7 lit. f) din Lege în vederea autorizării ca mediator.

Art. 6. - (1) Instituţiile de învăţământ superior acreditate, care organizează cursuri de nivel master în domeniul medierii, vor evidenţia clar şi distinct în cadrul cursurilor pe care le desfăşoară care este numărul de ore şi conţinutul programului de formare a mediatorilor, cu respectarea condiţiilor de calitate adoptate prin hotărârile Consiliului de mediere şi a Standardului de formare a mediatorilor.
(2) Pentru programele de formare a mediatorilor incluse în cursuri de nivel master acreditate, instituţiile de învăţământ superior se supun aceloraşi reguli de avizare, evaluare, examinare şi control stabilite prin hotărârile Consiliului de mediere pentru furnizorii de formare, mai puţin autorizarea prevăzută de cadrul legal în domeniul formării profesionale a adulţilor.

Art. 7. - În vederea asigurării calităţii cursurilor organizate pentru dobândirea competenţelor ca mediator, în conformitate cu art. 9 alin. (2) din Lege, programele de formare în domeniul medierii vor fi întocmite pe baza criteriilor cuprinse în standardul de formare elaborat de Consiliul de mediere şi vor fi avizate în prealabil de către acesta.

Art. 8. - (1) În conformitate cu Legea, Consiliul de mediere va aviza toate programele de formare a mediatorilor, precum şi programele postuniversitare de nivel master în mediere. (2) Avizul pentru toate programele de formare a mediatorilor se obţine conform art. 51 şi 52 din Regulamentul de organizare şi funcţionare al Consiliului de mediere.

Art. 9. - (1) În cazul furnizorilor de formare, după obţinerea avizului Consiliului de mediere pentru programul de formare a mediatorilor, aceştia se vor adresa comisiilor de autorizare şi vor urma procedurile prevăzute de cadrul legal din domeniul formării profesionale a adulţilor, în vederea autorizării.
(2) Conform clasificării cuprinse la art. 5 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, programele de formare profesională a mediatorilor se încadrează la categoria programelor de specializare.

Art. 10. - (1) În cazul furnizorilor de formare autorizaţi, programul de formare se va finaliza cu organizarea unui examen în condiţiile art. 18 alin. (1), al art. 31 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 129/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi se va elibera certificatul de absolvire cu recunoaştere naţională, care are regimul actelor de studii.
(2) Certificatul este însoţit de "Suplimentul descriptiv al certificatului", în care se precizează competenţele profesionale dobândite, conform dispoziţiilor art. 4 din Metodologia certificării formării profesionale a adulţilor, aprobată prin Ordinul ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 501/5.253/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 11. - Furnizorii de formare autorizaţi vor fi înregistraţi de către Consiliul de mediere în tabloul acestora, conform art. 20 lit. d) din Lege.

CAPITOLUL II Scopul standardului de formare a mediatorilor



Art. 12. - Scopul standardului de formare a mediatorilor este stabilirea setului de criterii şi proceduri privind programele de formare a mediatorilor în vederea aplicării dispoziţiilor Legii pentru îndeplinirea cerinţelor minimale prin care să se asigure dobândirea competenţelor profesionale ale mediatorilor, în condiţiile legii.

Art. 13. - (1) După absolvirea cursurilor de formare iniţială avizate de Consiliul de mediere, mediatorii se pot specializa pe domenii.
(2) Standardul de formare a mediatorilor se va completa cu competenţe specifice, pe măsură ce domeniile de specializare vor fi identificate.

CAPITOLUL III Principii



Art. 14. - Prezentul standard reflectă principiile medierii care se vor regăsi în programul de formare, respectiv:
a) participarea voluntară;
b) confidenţialitatea;
c) neutralitatea şi imparţialitatea mediatorului;
d) autodeterminarea părţilor;
e) acceptul în cunoştinţă de cauză.

Art. 15. - În vederea pregătirii şi susţinerii programului de formare, se recomandă formatorilor consultarea Standardului ocupaţional al mediatorului, a Codului etic al mediatorului şi a Legii.

Art. 16. - Programele de formare profesională cuprind cel puţin următoarele elemente:
a) obiectivele programului de formare profesională exprimate în competenţele profesionale ce urmează a fi dobândite;
b) durata de pregătire pentru realizarea obiectivelor propuse;
c) numărul minim şi maxim de participanţi pentru un ciclu sau o serie de pregătire;
d) calificarea persoanelor cu atribuţii de instruire teoretică şi practică, denumite în continuare formatori;
e) programa de pregătire;
f) mijloacele şi metodele prin care se asigură transmiterea şi asimilarea cunoştinţelor şi formarea deprinderilor practice necesare ocupaţiei respective;
g) dotările, echipamentele şi materialele necesare formării;
h) procedura de evaluare în conformitate cu obiectivele specifice programului de formare profesională.

CAPITOLUL IV Conţinutul standardului de formare a mediatorilor



Art. 17. - Prezentul standard de formare a mediatorilor are următorul conţinut:
a) cerinţe structurale privind programul de formare a mediatorilor;
b) cerinţe privind conţinutul programului de formare a mediatorilor;
c) prevederi referitoare la dotări şi echipamente;
d) cerinţe privind resursele umane cu atribuţii în pregătirea mediatorilor, respectiv formatori, examinatori şi experţi în comisiile de autorizare şi evaluare a furnizorilor de formare;
e) proceduri de înregistrare a formatorilor, examinatorilor şi experţilor.

CAPITOLUL V Structura programului de formare a mediatorilor



Art. 18. - Programul de formare a mediatorilor poate să înceapă numai după ce a fost avizat de către Consiliul de mediere şi autorizat conform legislaţiei din domeniul formării profesionale a adulţilor sau acreditat conform legii, după caz.

Art. 19. - (1) Programele de formare a mediatorilor propuse de furnizorii de formare durează cel puţin 80 de ore, în care formatorii sunt în contact direct cu participanţii, şi acoperă în mod obligatoriu conţinutul recomandat de prezentul standard.
(2) Furnizorul de formare şi echipa de formatori îşi asumă programul de formare, pentru care propune o structura unitară şi coerentă, asigurând corelarea dintre teorie şi practică. (3) În cadrul fiecărei discipline din programul de formare, formatorul care susţine partea teoretică se va implica şi în partea practică pentru dobândirea abilităţilor corespunzătoare prevăzute de Standardul ocupaţional al mediatorului.
(4) Fiecare program de formare este coordonat de către un formator principal.
(5) La finalul fiecărui program de formare, furnizorul de formare care organizează cursurile eliberează certificate de participare pe care se menţionează în mod obligatoriu: perioada de desfăşurare a cursului, locaţia, formatorii, disciplinele cursului şi numărul de ore aferent acestora.

Art. 20. - Formatul programului trebuie să răspundă simultan următoarelor cerinţe:
(1) Programul de formare este structurat pe discipline sau pe module cuantificate în credite transferabile şi acoperă toate competenţele incluse în Standardul ocupaţional al mediatorului;
(2) Programul zilnic durează minimum 3 ore şi nu poate depăşi 8 ore, inclusiv pauzele. Timpul însumat al pauzelor este de maximum 2 ore.
(3) Examinarea, interviurile, lucrările solicitate eventual de formatori cursanţilor, precum şi alte activităţi care nu se înscriu în prevederile art. 19 alin. (1) nu sunt incluse în orele destinate cursului de formare, iar timpul afectat acestora nu se ia în considerare la calculul orelor programului de formare.
(4) Programul de formare a mediatorilor se desfăşoară, de regulă, în etape de câte 5 zile consecutive.
(5) Programul de formare a mediatorilor se încheie în termen de 90 de zile calendaristice, inclusiv examinarea.
(6) Programul de formare a mediatorilor conţine minimum 70% exerciţii practice şi maximum 30% din timp este alocat pentru elemente de teorie.

Art. 21. - În cazul în care programul de formare a mediatorilor nu se desfăşoară în format consecutiv de timp, acesta trebuie să se înscrie în următorul cadru:
a) timpul unei sesiuni de instruire este de minimum 3 ore;
b) programul complet de formare a mediatorilor se încheie în termen de 90 de zile calendaristice, inclusiv examinarea.

Art. 22. - Materiale suport de curs
(1) Furnizorii de programe de formare a mediatorilor vor elabora materialele de curs înainte de începerea programului de formare.
(2) Furnizorii de programe de formare a mediatorilor trebuie să pună la dispoziţia fiecărui participant suportul de curs/manualul cursului, precum şi alte materiale necesare bunei desfăşurări a cursului.
(3) Furnizorul de formare va specifica autorul şi proprietarul manualului de formare şi ai oricărui material utilizat pe perioada formării.

Art. 23. - Numărul maxim de participanţi pe grupa de formare este de 24.

Art. 24. - Metodele de instruire trebuie să ajute cursanţii să înveţe să aplice cunoştinţele teoretice şi să îşi dezvolte abilităţile cuprinse în Standardul ocupaţional al mediatorului.

Art. 25. - (1) Programul de formare a mediatorilor trebuie să includă metode de instruire variate, dintre care următoarele sunt minim obligatorii:
- prezentarea;
- discuţii în grup;
- simulări sau demonstraţii;
- jocuri de roluri.
(2) Formatorii sunt încurajaţi să includă în materialele ce se distribuie participanţilor:
- exerciţii scrise;
- studii de caz;
- materiale multimedia.

Art. 26. - Evaluarea programului de formare a mediatorilor
(1) Furnizorul programului de formare a mediatorilor va prezenta în documentaţia pentru avizare formele şi modalităţile de evaluare a programului.
(2) Modalităţile de evaluare propuse vor urmări evaluarea conţinutului, procesului de formare, organizării cursurilor, prestaţiei formatorilor, experienţei dobândite pe parcursul instruirii de către participanţii la procesul de formare etc.
(3) Furnizorul programului de formare a mediatorilor va preciza în documentele înaintate spre avizare Consiliului de mediere cine face evaluarea (participanţii în program, formatorii etc.), precum şi instrumentele de evaluare.

Art. 27. - (1) Consiliul de mediere poate solicita furnizorilor de formare copii ale evaluărilor în termen de un an de la finalizarea programului.
(2) Documentele referitoare la evaluare solicitate de Consiliul de mediere vor fi puse la dispoziţia acestuia de către furnizorul programului de formare a mediatorilor în termen de maximum 14 zile calendaristice de la solicitare.
(3) În cazul în care un furnizor refuză să pună la dispoziţia Consiliului de mediere documentele solicitate referitoare la evaluare, Consiliul de mediere poate dispune măsuri care să conducă la sancţionarea furnizorului respectiv.

Art. 28. - Un formator nu poate să supravegheze simultan mai mult de 5 participanţi în roluri de mediator.

Art. 29. - (1) Formatorii trebuie să respecte programul şi să fie prezenţi pe întreg parcursul disciplinelor pe care au fost desemnaţi să le susţină.
(2) Participanţii trebuie să fie prezenţi pe întreaga durată a programului de formare a mediatorilor.
(3) În cazuri excepţionale, aceştia pot lipsi cu acordul formatorului, dar nu mai mult de 10% din timpul total al programului.

Art. 30. - La finalul programului de formare a mediatorilor, formatorii pot evalua performanţa participanţilor şi pe bază de documente scrise, indicând ariile în care aceştia au demonstrat însuşirea conceptelor de bază şi capacitatea de a performa ca mediator, precum şi pe cele în care, în opinia formatorului, sunt necesare îmbunătăţiri.

Art. 31. - Examinarea participanţilor
(1) Absolvirea cursurilor de formare în vederea autorizării pentru dobândirea calităţii de mediator conform prevederilor art. 7 lit. f) din Lege se face prin examinare, cu respectarea cadrului legal privind formarea adulţilor pe cale formală finalizată cu certificat de absolvire cu recunoaştere naţională sau a prevederilor privind organizarea programelor postuniversitare de nivel master, după caz.
(2) În cazul structurării programului de formare a mediatorilor pe module cuantificate în credite transferabile, se va organiza examinarea participanţilor pentru fiecare modul.
(3) Participanţii la programele de formare a mediatorilor susţin examene de absolvire la terminarea stagiilor de pregătire.
(4) Examenul de absolvire reprezintă un set de probe teoretice şi practice prin care se constată dobândirea competenţelor de mediator.
(5) Examinarea va urmări să determine gradul în care persoana examinată este capabilă să îndeplinească competenţele prevăzute în Standardul ocupaţional al mediatorului.
(6) Examinarea va include în mod obligatoriu cel puţin o modalitate prin care persoanei examinate i se vor testa abilităţile practice ca mediator (de exemplu: simulare mediere total sau parţial, întrebări din care să rezulte reacţia în anumite situaţii etc.).
(7) În cazul organizării programului de formare a mediatorilor pe module, verificarea abilităţilor se va face la finalul fiecărui modul. În situaţia în care cursantul participă la toate modulele constitutive ale cursului, furnizorul trebuie să organizeze şi un examen final.
(8) Modalitatea de verificare a abilităţilor face parte integrantă din examinare şi din programul de formare şi va fi inclusă în documentaţia necesară avizării acestuia, indiferent de forma programului prevăzută de Lege.
(9) În cazul în care nu se asigură de către furnizorul de formare verificarea abilităţilor, acesta va specifica situaţia în documentaţia de avizare a programului şi va propune modalitatea de realizare a acestei cerinţe.

Art. 32. - (1) Examenul de absolvire a modulului sau examenul final de absolvire a programului de formare a mediatorilor se organizează în cel mult 30 de zile de la data finalizării modulului, respectiv a cursului de formare.
(2) Cursantul care nu a fost declarat admis la examenul de absolvire a modulului, respectiv la examenul final de absolvire a programului de formare a mediatorilor, se poate înscrie la o altă sesiune de examinare într-un interval de maximum 6 luni, în aceleaşi condiţii stabilite de furnizorul de formare.

Art. 33. - În cazul în care furnizorul de formare nu organizează examen în timpul dorit de participant, acesta se poate adresa altui furnizor de formare autorizat care organizează examen de absolvire a cursului de formare a mediatorilor.

Art. 34. - Certificarea
(1) Furnizorul de programe de formare profesională a mediatorilor eliberează persoanei care a promovat examenul un certificat de absolvire cu recunoaştere naţională.
(2) Certificatele de absolvire cu recunoaştere naţională sunt tipărite de instituţiile abilitate în domeniul formării adulţilor sau ale învăţământului postuniversitar, după caz, în conformitate cu legislaţia în domeniu, şi au regimul actelor de studii.
(3) Certificatele de absolvire cu recunoaştere naţională se eliberează însoţite de o anexă denumită "Supliment descriptiv al certificatului", în care se precizează competenţele profesionale dobândite.
(4) În cazul programelor de formare profesională a mediatorilor structurate pe module, la terminarea fiecărui modul, după susţinerea examenului de absolvire a modulului, se eliberează certificat de absolvire a modulului respectiv, cu menţionarea competenţelor profesionale dobândite, cuantificate în credite transferabile. După absolvirea examenului final se eliberează şi certificatul de absolvire cu recunoaştere naţională, însoţit de "Supliment descriptiv al certificatului".


Download